Leacul lui Breuss impotriva cancerului, leucemiei si a altor boli incurabile similare

Rudolf Breuss in cartea sa „Leacul lui Breuss impotriva cancerului, leucemiei si a altor boli incurabile similare”, vorbeste despre o serie de retete cu ajutorul carora poti sa te vindeci de cancer. Retetele sunt de fapt terapii care tin timp de 42 de zile si sunt bazate pe anumite tipuri de alimente, cum ar fi fructe si sucuri de legume, toate luate în formă lichidă- adica un „regim”.
Tratamentul cancerului Breuss  este o dieta foarte rigida de fructe, legume și plante aromatice, pe care o persoană le bea timp de 42 de zile. Deoarece celulele canceroase au un metabolism foarte diferit de celulele normale, dieta Breuss este conceputa pentru a omora prin infometare celulele canceroase prin nefurnizarea de proteine din alimente solide. Sucul său special stimulează sistemul imunitar, curăță sângele și oferă energie. Se pare că aceasă băutură luptă bine impotriva cancerului . Din 1986, exista peste 45,000 de marturii ale pacientilor vindecati, care atesta faptul ca banalul tratament al lui Breuss i-a vindecat.
Terapii asemanatoare mai sunt cunoscute , terapia doctorului Gerson, sau dr . Kelly dar toate dau un randament optim doar pentru cancere incipiente,ce nu s-au raspandit si nu au suferit nici operatie+ chimio/radio.
In timpul curei nu este permis sa se manance nimic timp de 42 de zile; se beau doar sucurile de legume in amestec cu ceaiurile respective.
Exemplu ingrediente pentru un suc :
– 300 de grame de sfecla rosie
– 100 de grame de morcov
– 100 de grame de radacina de telina
– 70 de grame de cartof crud
– 30 de grame ridichi

 

Nota: Cartoful este optional, cu exceptia cancerului la ficat, unde joaca un rol important.
Preparare :
Pune toate ingredientele intr-un storcator si colecteaza sucul. Toarna-l intr-un recipient pe care il poti inchide si pastreaza-l la frigider.
Sucul se bea pe tot parcursul zilei, cate putin, 1-2 inghititituri, pana cand se epuizeaza. Cantitatea este suficienta pentru o singura zi.
De asemenea pe tot parcursul zilei trebuie sa inlocuiti apa cu ceaiuri din plante (salvie, coada calului, urzica, sunatoare).
Cum functioneaza?
Tratamentul lui Breuss impotriva cancerului consta intr-o metoda care se desfasoara pe parcursul a 42 de zile. Avand in vedere ca celulele canceroase au un alt fel de metabolism in comparatie cu cele normale, Breuss a facut o dieta care sa determine infometarea celulelor canceroase, pana la moartea lor, prin care nu le-a mai oferit ca hrana niciun tip de proteina din alimente. Dieta mentionata nu face absolut nici un rau celulelor sanatoase.
Regimul alimentar de 42 de zile al lui Breuss implica consumul ceaiului in cantitati mari, precum si a unui suc de legume dupa propria sa reteta. Tinand cont de faptul ca teoria sa spune ca celulele canceroase pot trai datorita proteinelor din alimentele solide consumate, Breuss a insistat foarte tare ca pacientii bolnavi de cancer sa nu bea sau sa manance nimic altceva decat ceaiuri si sucuri. Asadar, prin consumul a nimic altceva decat a sucului recomandat de Breuss, timp de 42 de zile, celulele canceroase vor muri, in timp ce celulele normale nu vor fi afectate.

Exemplu pentru o zi:

– dimineata, se bea intai, incet, jumatate de ceasca de ceai rece, pentru rinichi;
– peste 30-60 minute, se bea 1-2 cesti de ceai de salvie cu sunatoare, menta si roinita;
– dupa 30-60 minute, se ia o inghititura de suc bine insalivat, apoi se mai repeta la o jumatate de ora cate o gura de suc, sau numai cand se simte nevoia;
– ceai pentru rinichi, se mai bea o data la pranz si o data seara, iar celelalte ceaiuri de cate ori se doreste;
– sucurile, nu se beau mai mult de o inghititura bine insalivata si este recomandabil sa nu se depaseasca o jumatate de litru pe zi;
Acest regim este foarte restrictiv si greu, consider ca este foarte restrictiv nutritional, mai ales ca pacientii sunt deja slabiti de cancer si chiar daca nu sunt , vor fi!
In plus , Rodolf Breuss , ca si Dr. Max Gerson pleaca de la o premisa falsa asupra cauzei cancerului.Insa Max Gerson , spre deosebire de Rudolf Breuss are o dieta/regim alimentar mai complex , variat si mai complet si pune accent pe intarirea organismului prin doze mari de nutrienti sub forma de sucuri si alte suplimente naturale pentru ai oferi acestuia puterea de a se reface chiar si de boli precum cancerul. Nici terapia Gerson nu obtine rezultatele pe care le-ar putea obtine daca ar trata cauza principala a cancerului ( respiratia inadecvata din celula – lipsa de oxigen la nivel de celula/ un sistem imunitar slab la nivel de organism), dar prin faptul ca ajuta organismul nutritional are rezultate cat de cat bune chiar si in cancere.Terapia Gerson este adecvata pentru cancere MAXIM etapa/stadiul 3.
Insa, la fel ca sucurile Gerson, sucurile Breuss pot fi incluse COMPLEMENTAR, la alte tratamente care desi sunt mai putin restrictive sunt mult mai eficiente.

Multa sanatate si iertare.

sursa: tratamenteanticancer.wordpress.com

Medicamentele lui Dumnezeu in vindecarea cancerului

 

     Corpul fizic e format din trei părţi principale: celule şi două lichide (sânge şi limfă). Sângele alimentează cu ”hrană” toate celulele din corpul nostru, iar limfa preia toxinele rezultate în urma simplei funcţionări a celulelor şi le duce la organele de detoxifiere (piele, ficat, rinichi), pentru a le scoate din corp. Un nou-născut, pentru a creşte, are nevoie de două lucruri vitale: să fie hrănit şi să i se schimbe scutecele. Exact la fel e şi cu celulele noastre.
Celulele au nevoie de hrană (prin sânge) şi de detoxifiere (prin limfă). Limfa, lichidul acesta „uleios” şi mai vâscos decât sângele, care preia toxinele din celule, are o problemă: este staţionar în corpul nostru, nu este împins/pompat – asemenea sângelui de către inimă, iar pentru a-l mişca, este nevoie de mişcare fizică, mişcarea muşchilor îl pune în mişcare. Acesta este motivul pentru care transpir imediat ce încep să alerg, de exemplu. Sistemul limfatic începe să se mişte, toxinele sunt duse la cel mai mare organ de detoxifiere, pielea, şi aceasta le elimină foarte uşor.

Sângele are un ph de 7,35 – 7,45și pentru a exista viață, în aproximativ patru minute, corpul trebuie să ridice valoarea ph-ului intre aceste valori marginale, indiferent de situatie. Fructele şi legumele consumate în stare crudă acidifică sângele foarte puţin. Aceleaşi legume, însă, gătite induc o aciditate mai mare sângelui nostru, iar preparate altfel decât prin fierbere şi coacere, îl acidifică şi mai mult. Proteina animală induce o aciditate şi mai mare. Alimentele superprocesate şi rafinate (bomboane, dulciuri, sucuri acidulate, cafea) induc sângelui o aciditate extrem de mare.

Cum spuneam, sângele are la dispoziţie patru minute să ajungă la un ph de 7,35; dacă are puţină aciditate de neutralizat, acesta va folosi baze din corpul nostru (calciu şi magneziu luate direct din oase şi dinţi), aceasta ducând în timp la slăbirea densităţii osoase. Problema mai mare e când aciditatea este foarte mare şi corpul nu mai poate, în patru minute, să ridice ph-ul sângelui. Spuneam mai devreme că sângele alimentează şi e în contact permanent cu toate celulele din corpul nostru. Ce poate face ca să scape rapid de aciditate şi să rămână alcalin? Transmite toată aciditatea pe celule.

Starea normală a celulelor noastre e una alcalină. Într-un mediu aerob (cu oxigen), fiecare celulă îşi produce energia prin mitocondrii (supranumite şi „uzine energetice”, deoarece conţin enzimele oxido-reducătoare necesare respiraţiei. Respiraţia produce energia necesară organismelor, iar această energie este înmagazinată în moleculele de ATP. Mitocondriile au material genetic propriu (ADN mitocondrial), care conţine informaţia genetică necesară sintezei enzimelor respiratorii), oxigenul, glucoza şi fructoza fiind esenţiale.

Acum, imaginaţi-vă că sângele scapă zilnic de excesul de aciditate, aruncând-o pe celule. Celula sănătoasă devine astfel un mediu foarte acid, unde oxigenul este în cantităţi foarte mici. Acum, ea are doar două variante: ori să moară, ori să se transforme. De obicei celula se transformă şi devine o celulă care se adaptează mediului fără oxigen, învăţând să trăiască într-un mediu anaerob, producându-şi energia prin fermentaţie. Aceasta este celula canceroasă. Lucrul acesta nu trebuie să ne sperie; toţi avem între 1.000 şi 10.000 de celule canceroase, zilnic, în corp. Sistemul imunitar şi globulele albe le distrug, însă în cazul acesta, se ridică întrebarea: „Atunci, de ce cancerul face aşa mari ravagii? De ce nu sunt protejaţi toţi de propriul sistem imunitar şi de globulele albe proprii?”

Aici e partea interesantă: celulele au o inteligenţă proprie. Celula când devine canceroasă, ştie că va fi decimată de globulele albe şi găseşte o cale să se facă invizibilă pentru sistemul imunitar: se înveleşte cu nişte celule normale şi sănătoase care aparţin corpului (celuletrofoblaste) şi astfel, sistemul imunitar nu “vede” ce e înăuntru.

Exact acelaşi lucru îl mai întâlnim undeva în natură. Fetusul, în corpul mamei, e format din cromozomi de la ambii părinţi. Dacă sistemul imunitar al mamei l-ar vedea, l-ar ataca imediat. În 1902, John Beard, profesor de embriologie la Universitatea din Edinburgh, Scoţia, scria un articol publicat în jurnalul medical Lancet, în care declara că între celulele canceroase şi anumite celule preembrionare caracteristice fazei iniţiale a gravidităţii, nu există nicio diferenţă.

Celulele stem sunt nişte celule din care se poate forma orice. Din această cauză, 80% dintre ele se găsesc în ovare şi testicule (pentru a crea viaţa) şi 20% în restul corpului (pentru a reface orice fel de ţesut, în caz de accident).

Beard a observat că placenta (care e, de fapt, formată din celule trofoblaste) seamănă aproape identic cu celulele canceroase. Iar placenta creşte exploziv în primele trei săptămâni de sarcină, după care se opreşte din creştere. De ce?  Pancreasul copilului începe să funcţioneze după a treia săptămână de sarcină, producând o enzimă numită „tripsină„. Şi se pare că această enzimă opreşte din creştere placenta. Până în a noua lună, creşterea placentei este foarte lentă. În luna a noua pancreasul fătului, care lucrează deja la capacitate maximă, împreună cu pancreasul mamei, produc această enzimă în cantităţi suficient de mari încât să găurească placenta. Odata placenta perforată, lichidul amniotic iese (se rupe apa) şi sistemul imunitar vede ce se „ascunde” acolo, declanşând imediat durerile naşterii; practic, îl dă afară pe ”parazit”.

Tripsina, în afara faptului că digeră celulele trofoblaste (placenta), mai face ceva: digeră proteina animală. Cu o dietă omnivoră, în care unii dintre noi trimit cantităţi mari de tripsină spre digestia alimentelor de trei ori pe zi şi mai au şi pancreasul slăbit, acesta nu produce tripsină suficientă nici pentru digestie, deci cum va mai putea distruge învelişul (placenta) cu care celulele canceroase s-au ascuns de sistemul imunitar? Acesta este motivul pentru care creşterile tumorale depind atât de mult de ”stilul de viaţă” şi de obiceiurile alimentare.

Se pare că celulele canceroase au nevoie de zece ani de divizări şi multiplicări, ca să poată fi observate cu aparatele medicilor şi pentru ca aceştia să pună diagnosticul „cancer în faza I„. Dacă în aceşti zece ani ţinem câteva posturi în care să nu mâncăm, o perioadă, nimic de origine animală, toată tripsina disponibilă va merge şi va digera învelişul celulelor canceroase, care vor deveni astfel vizibile pentru globulele albe, iar acestea vor fi capabile să-şi îndeplinească rolul. După un post, Dumnezeu ne poate vindeca de cancer şi noi nici să nu ştim aceasta.

Ce fac mai exact chimioterapia si radioterapia? Se spune că omoară celule canceroase, lucru de admirat, dar omoară şi celule sănătoase. Chimioterapia si radioterapia pur și simplu paralizează globulele albe. Dupa prima şedinţă de chimioterapie acestea nu mai luptă, deci nu ne mai putem baza pe sistemul imunitar. Acum intră în scenă ”medicamentele” lui Dumnezeu. În multe fructe şi legume există nişte ”coloranţi”. Aceşti coloranţi sunt, de fapt, nişte otrăvuri foarte puternice pentru celulele canceroase. Colorantul negru (resveratrolul) e cel mai potent, urmat de colorantul roşu şi de cel galben.

Să vedem modul de funcţionare al acestor coloranți.Celulele canceroase sunt foarte ineficiente în a-şi produce energia, întrucât o produc prin fermentaţie, deci au nevoie de mult zahăr ca să crească. Din 20 în 20 de minute, vom alimenta celulele canceroase cu acest zahăr. Dar consumând zahărul dintr-un fruct de culoare neagră, concomitent cu consumarea zahărului, celulele canceroase vor consuma şi resveratrolul şi vor muri pe capete. Astfel celula aceea canceroasă am distrus-o şi acum, în locul ei, rămâne un lichid foarte toxic. Această otravă trebuie scoasă cumva din organism. Aici intervine sistemul limfatic.Există două alimente care pun în mişcare limfa: lămâia şi echinaceea. Consumul a 3-4 lămâi stoarse şi diluate cu apă, zilnic, şi a 2-3 linguriţe de pulbere de echinaceea vor asigura mişcarea sistemului limfatic, care va prelua lichidul acela foarte toxic şi îl va duce în ficat.

Ficatul amestecă această otrava cu bila şi o varsă în intestin, de acolo merge în colon şi aşteaptă să fie eliminată. Aici mai apare o problemă: deoarece colonul reabsoarbe apa, el va reabsorbi şi otrava şi o va reintroduce în ficat. Aceasta măreşte riscul de ciroză la ficat.

Soluţia salvatoare ar fi să forţăm cumva ficatul să îşi verse bila mult mai des şi apoi să scoatem imediat din intestine lichidul acela toxic. Clismele cu cafea, exact asta fac. Dacă bem cafeaua, aceasta stimulează rezervele de glicogen din ficat şi ne dă un boost de energie stimulată, dar dacă folosim cafeaua ca şi clismă, aceasta stimulează ficatul să îşi verse bila (cu toxinele rezultate din fostele celule canceroase), bila se amestecă cu cafeaua în intestin şi colon şi este eliminată imediat din organism.

Acesta este ciclul: 12 ore de flux continuu de resveratrol şi zahăr în sânge, apoi 12 ore de post (peste noapte), prin care înfometăm, până dimineaţa, celulele canceroase. Apa cu lamaie şi echinaceea duc, prin mişcarea limfei, otrăvurile în ficat, iar clismele cu cafea din oră în oră asigură eliminarea toxinelor cât mai repede posibil, nelăsându-le să se reabsoarbă.

Tot ce am scris până acum este inutil, dacă nu intervine înainte vindecarea sufletească, emoțională.

După ce oamenii apelează la toţi doctorii, fac chimioterapii, care, în sine însele, sunt pentru a omorî trupul, şi după ce le încearcă pe toate, abia atunci acceptă oferta lui Dumnezeu de vindecare, prin „medicamentele” Lui: pentru SUFLET – dragoste şi iertare, iar pentru TRUP – plante şi fructe vii.

Dumnezeu râde în fața ştiinţei şi înţelepciunii omeneşti, iar binecuvântarile Lui sunt gata să funcţioneze şi să regenereze corpul atât de otrăvit de ură, invidie, neiertare, stil de viaţă şi alimentaţie. Dumnezeu vindecă sufletul ruinat şi salvează şi trupul, de multe ori şi mai ruinat, restaurând astfel mare parte a fiinţei umane. Aici apare, însă, o problemă: Dumnezeu nu poate reface trupul, atâta timp cât nu reface sufletul mai intâi. S-a demonstrat ştiinţific că emoţiile şi sentimentele negative acidifică sângele şi celulele, chiar dacă suntem pe o dietă 100% crudivoră.

Când omul are mai mare încredere într-un om cu halat alb, decât în Creatorul Cerului şi al Pământului, ce dovadă mai mare de necredinţă în puterea LUI de a fi vindecat, mai poate avea? Aşa ne manifestăm necredinţa în Dumnezeu prin faptele noastre. Mergem la un om şi „credem” că el poate înlătura sau tăia ”erorile” lui Dumnezeu. Dacă ”medicamentele” LUI şi intrarea în ascultare, prin accesarea binecuvântarilor Sale, pe care le-a lăsat acolo pentru noi încă de la întemeierea Pământului, nu ne pot restaura şi vindeca, nimic și nimeni altcineva nu va putea.

Sursa: anatolbasarab.blogspot.ro, safiisanatos.ro